Ianuarie – (un fel de) rezumat

Olio su tela 100x100cm _ 2013

Am început luna ianuarie cu Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley, roman care mi-a plăcut foarte mult. Încep să cred, la o lună distanță, că pasiunea bolnavă pentru Sălbatic a fost absurdă. Nu reprezintă omul cult, ci omul primitiv, care aspiră la cultură, dar nu o poate avea. Mă rog, reprezintă și altele, dar nu intrăm în prea multe detalii. În continuare îi admir inocența și strădaniile (și faptul că îl citea pe Shakespeare; sunt atât de nedreaptă). Partea de la sfârșit, cu biciul, a fost grozav de amuzantă și groaznic de tristă în același timp.

Chiar mai mult mi-a plăcut Reîntoarcere la minunata lume nouă, un eseu pe marginea romanului, care exprimă viziunea pesimistă pe care o are autorul asupra lumii noastre. Deși publicată în 1958, își păstrează încă actualitatea (în afară de datele estimate și previziunile făcute de Huxley, care s-au adeverit la doar câțiva ani după publicare).

Aventurile lui Gordon Pym de E.A. Poe nu a fost o lectură senzațională, dar partea macabră a cărții m-a încântat cum nu se poate mai mult: cadavre mâncate de pescăruși, chinuri groaznice, halucinații, asfixiere, canibalism (yes, weird stuff).

Pisicile din Ulthar, Celephais și Polaris de H.P. Lovecraft nu m-au impresionat în mod deosebit, dar mi-au plăcut ideile de la care au pornit poveștile. Pisici care devorează niște bătrâni morocănoși într-o singură noapte; confuzia dintre realitate și închipuire; refugiul unei realități create din vis, imaginație și opiu. Celephais ar fi putut fi transformată într-un roman psihologic genial.

Am reluat Pe culmile disperării, carte începută vara trecută, când mi-a plăcut foarte mult. Din păcate (ori din fericire?) pare că nu mai rezonez cu Cioran. Poate pur și simplu nu a fost momentul potrivit. Cu siguranță voi relua cartea. Atâta cât am citit (și recitit) din ea, m-a însoțit (sau bântuit) întreaga săptămână în cauză. Și cam toate eseurile pe care le-am scris au fost influențate de idei… cioraniene.

Am început Așa grăit-a Zarathustra de Nietzsche. Nu pot să spun prea multe, întrucât am citit puțin; abia aștept să continui lectura, ca să-mi fac o părere cu privire la acest Zarathustra.

Tot din seria cărților începute și neterminate e și Doamna Bovary de Gustave Flaubert, care nu mă încântă, având în vedere așteptările pe care mi le creasem. Sunt curioasă de cum va evolua această Bovary care citește atât de mult și despre care se spune că percepe lecturile în mod greșit…

Peter Pan în Grădina Kensington rămâne, de asemenea, ca o restanță pentru luna februarie. Trebuie să fac rost de o biografie a lui Barrie, altfel voi rămâne suspendată între miturile din articolele de pe net și informațiile (puține, totuși) de pe Wikipedia. Ca o completare: se spune că Barrie a fost pedofil. Mă obsedează povestea copilăriei lui atât de triste. De fapt, mă obsedează cam tot ce ține de el. Și Pan, desigur.

Deocamdată citesc volumul doi din Moromeții, care e destul de bun până acum. Săracu Sandu, domnilor, săracu Sandu. Încă un personaj fascinant care mă va obseda o viață-ntreagă.

Okay, now I’ll go to sleep.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s