Liniște

3dfcfc27796fca837af8e84173aa3dc7

Vă rog, nu-mi spuneți să scriu, n-am s-o fac. Azi mă declar un creier gol, lipsit până și de prostia cea de toate zilele. N-am nicio idee, nu pot dezvolta niciun gând. Privesc în gol, încercând să suport liniștea. Da, ați ghicit, domnilor: liniștea din capul meu.

Mă confrunt cu neștiința totală și secarea imaginației. Îmi supraveghez orice mișcare și orice cuvânt scris și gândit; poate de asta scriu atât de încet și atât de puțin. La fiecare aberație pusă pe hârtie (virtuală fiind ea ori nu), îmi voi tăia un deget. De fiecare dată când voi aminti de subiecte importante și esențiale în contexte nepotrivite, lama cuțitului va atinge încheietura mea ruginită.

Dar calmați-vă, domnilor, vă implor. Era doar o metaforă. Presupun că nu e nevoie de soluții drastice pentru a vindeca nesocotința; și totuși, biciul lui Eliade rămâne în ecuație. Dar, tocmai pentru că nu duc o viață de ascet, abstinența cuvântului e tot ce-mi rămâne, singura practică posibilă în cazul meu. Aleg tăcerea în detrimentul unor fragmente lipsite de esență. Mai bine păstrez ideile absurde într-un colț al minții.

Advertisements

One thought on “Liniște

  1. e timpul să simți și să înțelegi; momentele de genul sunt rare la omul contemporan. Mintea goală trebuie să fie motiv de bucurie. Poți să îi dai sens, să o umpli cu suflu.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s