agnosticism. 4 zile

Mai sunt câteva zile, până când mormântul va putea grăi, va putea plânge, va putea spune că din pântecele său nu s-a dezgropat niciun mort viu îngropat din greșeală.

Mai sunt câteva zile, dar e vară, și n-am crizanteme. Și pământul e atât de uscat, încât nu mă voi putea îngropa în lutul tău până la glezne.

Dacă ar ploua aș urca până la cimitir desculță și m-aș îngropa în pământul arămiu; dacă ar ploua m-aș lăsa absorbită, suptă de lutul pe care l-au aruncat peste tine, m-aș lăsa trasă la fund și îngropată în timp ce mi-aș ține mâinile ridicate spre cer și spre brazi și spre copacii de lângă mormânt, în timp ce ploaia s-ar scurge din părul ce poartă încă atingerile tale, aș ridica privirea spre cer și așa m-aș lăsa îngropată.

Dar nu plouă. Cu ce să ud lutul? Cu vin, cum făceau acum doi ani oamenii dubioși din cimitirul vechi, despre care ți-am povestit, necrezând măcar vreo secundă că voi ajunge în locul lor, că moartea va fi mai aproape de mine decât aș fi putut crede vreodată?

Cu ce să ud lutul? Cu untdelemn? Nu îmi dă nimeni. Nu e voie. E pentru candele…

Cu ce să ud lutul? Cu agheasmă? Auzi cum râd toți de cuvântul ăsta? Am râs și eu, iartă-mă.

Ce mai am? Ce-mi mai rămâne?

Am să ud lutul cu lacrimi. Am să mă biciuiesc, la fel ca Eliade, până voi plânge. Până frământarea din interior va ajunge în exterior. Până voi urla ca un câine părăsit de stăpân, până voi jeli ca bătrânele care și-au pierdut consorții.

Și ce să aduc în loc de crizanteme? Crini? Nu e bine… S-aduc rugăciune? Eu? Eu… iartă-mă… dar sunt certată cu Dumnezeu.

Eu… nu! Încă îți păstrez învățăturile, da, încă mai cred. Nu neg… Agnosticism, poate…

Dar, ascultă… afară plouă… dar mormântul tău e uscat. Sunt departe de el. Sunt singură… Am să mă rog. Am să vin să văd cum e crucea de lemn. Am să-mi îngrop mâinile în lut și am să mă plimb prin cimitir. Ai să vii? Nu cred în fantome, dar… M-auzi? M-auzi? M-auzi? Eu nu te-am auzit în dimineața aceea, inima ta s-a oprit și totul a fost rece și te-ai despărțit de trup pentru totdeauna și n-am auzit sunetul morții sunetul liniștii eu am fost liniștea care a adus moartea eu am fost ignoranța eu am fost răul

Unde ești? Unde unde unde, erai acolo unde ai fost unde m-ai hrănit unde am dormit unde am crescut unde am devenit unde am plâns unde am râs erai acolo acolo ai murit unde eu am crescut

Să cred? Să nu cred? Eu cred că ești vie citește We are seven un poem foarte bun știi doar că îmi plac poeziile știi doar că scriam și eu unde am plâns unde am râs unde ai murit

Tu ești vie dar Dumnezeu unde este iartă-mă nu-mi dau seama roagă-te bine am să mă rog dar Dumnezeu unde e

Dumnezeu e peste tot e în ecuații e în matematică e în fizică Dumnezeu a inventat totul a spus studentul nebun studentul în matematici pe care nu-l cred să știi că nu-l cred chiar dacă a zis că nici pe el nu-l lasă în pace necredința ascultă eu cred că e un ipocrit

Dar am zis că am conștiința unui Dumnezeu sau hai să nu-i spunem conștiință căci am redus-o la tăcere dar undeva știu că există Dumnezeu noțiunea asta nu-mi lipsește încă

și totuși nu simt nu văd nu aud unde unde unde ești Doamne trebuie să fii undeva

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s