I’ll keep waiting, I guess.

aseară simțeam scârbă aseară halucinații prostie

acum nu mă recunosc, acum fața mea se confundă cu celelalte fețe ale mele care au trecut, au dispărut sau poate că doar le-am înnăbușit, poate că ele sunt undeva într-un stomac al meu făcut din eter, în care îmi țin toate fețele pe care le-am zgâriat și umplut de sânge, înlocuindu-le cu un sine murdar, cu o față nouă și mizerabilă

agnosticism ateism creștinism||aș vrea să strig spre sfinți dar cunosc cât de murdară sunt – aș vrea să am curajul vameșului, să-mi sparg capul de pereți, să urlu cerând ca toate să se termine fără ca să le pun eu capăt dar nu pot, nu pot să mai cer nimic, noroiul în care mă aflu îmi dă o stare de pasivitate, nu pot să mai tind spre cer când nu sunt demnă nici măcar de pământ, când am devenit incompatibilă chiar și cu țărâna din care sunt făcută

am să-i pun capăt singură sau voi aștepta până ce auto-distrugerea se va declanșa – dar poate deja s-a declanșat și nu-mi place să recunosc

voi aștepta până la punctul culminant al auto-distrugerii când voi simți mai mult decât haos când voi fi mai mult decât haos și mai puțin decât putreziciune

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s